Infectiile urinare recurente

Un articol despre infectiile urinare scris de catre doctor Iosif Niculescu de la Clinica Mediplus.

Una din trei femei s-a confruntat cu un tip de infectie urinara pana la varsta de 24 de ani. Infectiile apar preponderent la populatia feminina fiind influentate de anatomia uro-genitala specifica (uretra mai scurta) si de factori comportamentali. Exista infectii urinare joase (cistita, uretrita) si inalte (pielonefrite). Primele sunt, de fapt, cele mai frecvente. Netratate, pot ascensiona catre caile urinare superioare si sa se transforme in pielonefrite. Acestea reprezinta o problema serioasa de sanatate a femeii, intrucat se poate ajunge la soc septic.

Pentru infectiile urinare joase, factorii predispozanti sunt:

Infectii in sfera genitala

Contact sexual

Lipsa de igiena in sfera urogenitala

Menopauza

Tulburarile de statica a organelor genitale (prolaps)

Deshidratare

Factori predispozanti pentru infectii urinare inalte:

Litiaza (pietre la rinichi)

Sarcina

Infectii urinare joase

Anomalii anatomice

In diagnosticarea infectiilor urinare, simptomatologia este sugestiva: modificarea mictiunilor (frecvente, imperioase), senzatie continua de mictiune, desi vezica este goala, dureri suprasilfizare, dureri lombare, modificarea aspectului urinei, uneori si a mirosului, febra. Diagnosticul trebuie confirmat prin urocultura, sumar de urina si ecografie cai urinare.

Tratamentul consta in administrarea de antibiotic conform antibiogramei, pe langa asigurarea unei diureze, dar si prin folosirea unor dezinfectanti. Este importanta, de asemenea, eliminarea factorilor predispozanti, tratarea litiazei, interventii de corectie a anomaliilor anatomice.

Exista situatii in care pacientele prezinta simptome de infectie urinara, iar testele efectuate cu ajutorul benzilor U-stick si chiar urocultura dau rezultate negative. Cauzele pentru aceasta situatie sunt multiple.

Exista posibilitatea ca infectia sa fie cu germeni pe care in mod particular urocultura nu ii poate depista - Mycoplasma, Ureaplasma, Chlamydia. Pentru a pune in evidenta existenta lor este nevoie de teste speciale, de exemplu cele genetice, de tip PCR, care identifica prezenta ADN-ului bacteriilor care cauzeaza infectia.

Alte cauze sunt date de infectiile cu un numar mic de germeni, care nu ies in evidenta la prima urocultura.

Un alt motiv poate fi prezenta patologiei vezicii care poate sa mimeze o infectie urinara - putem defini vezica iritabila prin incapacitatea vezicii de a functiona ca un rezervor intre mictiuni. In aceste cazuri, vezica transmite creierului semnalul de necesitate de evacuare, indiferent de cantitatea de urina (mictiuni frecvente). Tratamentul, in acest caz, este unul medicamentos.

Factori predispozanti pentru recidiva infectiilor urinare:

• tratarea incompleta a infectiei urinare
• existenta infectiei cu germeni multirezinti la antibiotic
• persistentei anomaliilor anatomice sau a litiazei
• Igiena deficitara, mai ales in contextul activitatii sexuale

Infectiile cronice in sfera urologica pot conduce, pe de-o parte, la cistita cronica, cu ingrosarea peretilor vezicii urinare - cistita interstitiala (cea mai frecventa cauza de mictiuni imperioase, vezica iritabila etc.) dar si de pielonefrita cronica, care sunt probleme foarte serioase de patologie. Pielonefrita cronica este una dintre cele mai frecvente cauze pentru insuficienta renala cronica si transplant renal.

Infectia urinara in sarcina

Infectia urinara in sarcina este o situatie periculoasa pentru evolutia sarcinii: risc de nastere prematura, risc de afectare fetala (infectie). Recomandarile sunt ca infectiile urinare din sarcina sa fie tratate energic si agresiv, inclusiv bacteriuria asimptomatica (fara sa existe simptome, infectia iese la testarile obisnuite n.r). Pe de alta parte, tratamentul intempestiv si incomplet cu antibiotic reprezinta baza dezvoltarii rezistentei germenilor. Nevoia de a trata agresiv orice suspiciune de infectie urinara in sarcina si recunoasterea pericolului de dezvoltare a rezistentei la antibiotic creeaza un cerc vicios. La acest moment nu exista o solutie coerenta.

Tratament

Cresterea diurezei prin consum de multa apa, precum si consumul de extract de merisor, care schimba PH-ul si are un usor efect antibacterian, pot ajuta si se pot dovedi suficiente in cazurile usoare de cistita si congestie pelvina, insa nu pot substitui tratamentul cu antibiotic in cazurile de infectie reala (cu urocultura pozitiva).

Vaccinuri precum Strovac sau autovaccinul pot reduce frecventa infectiilor urinare, dar nu pot rezolva in intregime problema.

Multe dintre cercetarile din ultimii ani ce cauta o solutie pentru multirezistenta germenilor la tratament se bazeaza pe abordari alternative metodei traditionale de a gasi derivati din ce in ce mai puternici ai antibioticelor clasice. Insa cea mai mare parte dintre aceste studii nu au fost inca introduse in practica medicala.