ADHD si hiperactivitatea

Aceasta pare a fi boala infantila a secolului.
Cat este realitate si cat este exagerare?
Afla cateva lucruri foarte interesante despre ADHD!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Transcript

Bine ati venit la Doctor MIT! Sunt doctor Bogdan Ivanescu si mi-am propus sa caut adevarul din spatele miturilor medicale precum ca daca mananci cu pofta te ingrasi sau ca e bine sa lasi copiii sa treaca prin bolile copilariei nevaccinati. Daca tot am vorbit despre copilariei haideti sa vedem cat adevar zace in diagnosticarea, din ce in ce mai frecventa, cu ADHD a copiilor. Sa vedem in primul rand ce este ADHD. Este o tulburare: 1. obsesiv-compulsiva 2. bipolara 3. hiperkinetica cu deficit de atentie sau 4. nici una (dintre variante) Daca ati ales a treia varianta ati raspuns corect! ADHD este definit ca fiind o tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie.

Cum se manifesta ADHD

Aceasta se manifesta in 3 directii mari: 1. lipsa de atentie 2. hiperactivitate 3. impulsivitate Si ca sa intelegem si mai bine va voi exemplifica la fiecare dintre aceste 3 directii. In manifestarea lipsei de atentie copilul poate fi usor distras, nu observa detalii, uita repede, schimba des o activitate cu alta, nu se poate focusa pe o sarcina, se plictiseste usor daca nu face un lucru atractiv, nu isi face temele la timp, pierde lucruri, nu este atent cand se vorbeste cu el sau e visator. Va spun sincer ca in baza acestei descrieri ma pot autodenunta retroactiv ca ADHD-ist pur sange! :-) Faptul ca aceasta descriere pare mai degraba sa formeze tabloul unui copil orientat catre zona artistica sau mai poet, sa ii spunem, si ca se potriveste cu 90% din comportamentul copiilor nostri, a facut ca inca din anii ’70 ADHD-ul sa nasca controverse uriase in lumea medicala. Dar cum acest argument nu este suficient sa ne faca sa spunem ca diagnosticarea cu ADHD a unui copil este doar o exagerare a unui cadru medical prea zelos, haideti sa mergem mai departe si sa intelegem cum sunt descrise si celelalte directii de manifestare ale ADHD. Hiperactivitatea. Este legata de faptul ca un copil cu ADHD se foieste tot timpul in scaun, vorbeste neintrebat si se joaca cu orice ii pica la indemana. Si aceasta descriere imi intareste convingerea ca sunt un bolnav cronic de ADHD :-)

Semnele unei tulburari hiperkinetice

Sa vedem ce ne spune stiinta insa despre impulsivitate ca manifestare a bolii. Astfel, un copil ce manifesta impulsivitate in cadrul sindromului hiperkinetic cu deficit de atentie, este nerabdator, intrerupe conversatiile sau activitatile altora, face comentarii nepotrivite indiferent de context, nu isi poate stapani emotiile si nu isi asteapta randul la joc ori actioneaza fara sa se gandeasca la consecinte. Aceasta este o descriere care intr-adevar ne poate pune pe ganduri pentru ca pare a avea un suport psihic anormal. Daca in manifestarile lipsei de atentie sau hiperactive am regasit, poate, nu un pacient cu ADHD ci un copil visator si talentat altfel stau lucrurile cu cei care prezinta manifestarile de impulsivitate si vom vedea mai incolo de ce. Insa sa mergem mai departe si sa vedem cati dintre copiii nostri sunt diagnosticati cu ADHD: 1. 1% 2. 5% 3. 30% sau 4. 40% dintre acestia se incadreaza corect in criteriile de diagnostic? Din fericire, doar 5% dintre copii manifesta, in mod real, tabloul clinic care sa justifice diagnosticarea cu ADHD. De ce este important sa stim ca in mod real un copil are ADHD? Din 2 motive. Primul este legat de faptul ca un procent mare dintre acestia pastreaza boala ca adult iar acest procent este de: 1. 10% 2. 25% 3. 40% sau 4. 50%? Din nefericire jumatate dintre copiii cu ADHD isi duc problemele mai departe in viata adulta. Iar al doilea motiv este ca adultii cu ADHD au probleme mari in sfera vietii: 1. profesionale 2. personale 3. sociale sau 4. (in) toate (aceste domenii) Din nefericire acestia au probleme in toate aceste zone de interactiune. Ca sa intelegeti gravitatea si prin urmare importanta diagnosticarii corecte cu ADHD a copiilor haideti sa vedem ce ne spun studiile despre riscurile pe care le are de infruntat un copil cu ADHD, in viitor. Astfel, daca in Statele Unite, 28% dintre tineri termina un colegiu, procentul de copii cu ADHD care reusesc aceeasi performanta este de: 1. 1% 2. 5% 3. 28% sau 4. (de) 80% Din nefericire, fata de 28%, mai putin de 5% dintre copiii corect diagnosticati cu ADHD reusesc sa termine un colegiu. Iar al doilea argument pentru care este important sa diagnosticam corect ADHD-ul la copii este legat tot de viitorul lor. Un studiu desfasurat in sistemul penitenciar din Suedia a relevat ca prin comparatie cu cei 5% dintre copii care chiar au ADHD, numarul de detinuti adulti bolnavi de ADHD este de: 1. 1% 2. (tot) 5% 3. 40% sau 4. 80% 40% dintre cei incarcerati sufera de ADHD. De aceea este important sa diagnosticam si sa tratam corect aceasta boala. Dar cum sa facem, ma repet, sa nu punem eticheta ADHD pe orice copil zlobiu sau visator? Astfel criteriile de diagnostic prevad ca manifestarile suspecte: 1. (sa apara la copii intre) 6 – 12 ani 2. sa apara in mai multe medii (la scoala, acasa sau la joaca) 3. (sa fie) disonante cu varsta sau 4. toate (acestea) Cred ca v-ati prins! Ca sa fie credibil, diagnosticul de ADHD trebuie sa respecte toate aceste criterii. Altfel se poate cadea in cea mai comuna capcana, asa cum mai multe studii o arata, si anume, va intreb, care copil, dintr-o clasa este cel mai probabil sa fie diagnosticat cu sindrom hiperkinetic si deficit de atentie: 1. cel mai in varsta 2. cel mai tanar 3. cel din ultima banca sau 4. cel din prima banca Cred ca a fost in intrebare foarte dificila asa ca va ofer raspunsul. Cea mai comuna eroare de diagnostic este in relatie cu cel mai tanar sau, generic spus, cel mai mic copil din clasa. Sunt convins ca motivele va sunt evidente. Iar ceea ce priveste tratamentul, cu exceptia celui de indreptare comportamentala, cel medicamentos este in continuare supus dezabaterii ca fiind partial eficient in timp ce prezinta o pleiada de reactii adverse, fara a se cunoaste efectele pe termen lung. In concluzie, desi viitorul unui copil cu ADHD implica, asa cum am vazut, risc social, faptul ca doar 5% dintre cazuri respecta criteriile de diagnostic, ma face sa cred ca, chiar daca ai un copil nazbatios, cel mai probabil e sa nu fie bolnav de ADHD ci de copilarie :-) Crezi ca stii un adevar medical interesant? Atunci scrie-ne despre el pe pagina de facebook a emisiunii sau acceseaza doctormit.ro. “INTREABA SI CERCETEAZA!” si nu pierde Doctor MIT! https://youtu.be/gH3l336YLhk
O emisiune oferita de Stem SURE - Banca Engleză de Celule Stem.