Povestea serului anti-difteric #131

Bine ati venit la Doctor MiT – Medicina pe limba ta!

Sunt doctor Bogdan Ivanescu și mi-am propus să vă aduc cele mai noi și mai interesante informații medicale!

În episodul trecut ne-am uitat în urmă la o boală care ucidea fiecare al doilea copil care o contracta și pentru care s-a dat primul Premiu Nobel. Mă rog, nu bolii, ci celui care a decapitat-o.

E vorba despre difterie și despre faptul că în anul 1901, primul Premiu Nobel în Medicină a fost acordat lui Emil von Behring. Acest neamț, împreună cu un japonez, Kitasato – că mai era până la Primul Război Mondial și oamenii de știință puteau lucra împreună – au tras concluzia că bacteria ce provoacă difteria produce o toxină. Și că această toxină, dacă e neutralizată, nu îți mai pasă dacă te infectai.

Sub coordonarea lui Robert Koch – bacilul Koch sună cunoscut, nu? – von Behring și colegul său încep să injecteze cailor doze mici de Corynebacterium diphtheriae – bacteria cu pricina.

Caii, fiind ditamai animalele, nu se îmbolnăvesc. Nu-i bai, le dăm doze din ce în ce mai mari. Asta până când caii încep să producă anticorpi. Eroul nostru recoltează sânge de la caii imunizați și separă plasma pe care o injectează copiilor.

Seroterapia are efect instantaneu. Începând cu ora 12 de la administrare, pacienții încep să își revină. În două zile sunt pe picioare.

În 3 ani de la inventarea soluției, serul antidifteric este produs în masă și omenirea scapă de o boală îngrozitoare. La 11 ani de la demonstrarea eficienței seroterapiei, Emil von Behring devine medicul ce primește Primul Premiu Nobel în Medicină.

Mai trec 33 de ani până să se inventeze și vaccinul propriu-zis antidifteric, de care se bucură azi fiecare nou-născut. Dar asta e o altă poveste, pentru un alt episod din Medicina pe limba ta.

Până atunci, întreabă și cercetează! Și nu pierde Doctor MiT!