Impactul tehnologiei asupra copiilor

Ing. Lăzărescu Christian-Aleodor

București 2025

Trăim într-o eră a tehnologiei, unde eficiența și celeritatea sunt puse pe primul loc, de multe ori luând în considerare doar utilitarismul imediat. Căutăm utilizarea ei în majoritatea aspectelor vieții noastre pentru a ne ușura existența și a ne spori confortul.

Educația copiilor este de o importanță capitală în societatea noastră, iar acest subiect devine tot mai discutat, atât în mediul online, cât și în cel fizic. Întrebarea care se naște este:
O educație completă și concretă este una cu o digitalizare puternică? Cât confort este necesar în educație? Este eficientizarea o cale de a mări gradul de calitate al educației?

Eficiență vs. Eficacitate

Un aspect important care trebuie definit este diferența dintre eficiență și eficacitate:

Eficiența este practica de a maximiza productivitatea cu timp sau cheltuieli minime.

Eficacitatea este gradul în care ceva reușește să producă un rezultat dorit.

În căutarea eficienței, tindem să eliminăm cât mai multe obstacole din procesul de educație. Dar cum învață, de fapt, un copil? Atingem noi gradul dorit în educația copiilor?

Rolul jocului în dezvoltarea copilului

Teoreticienii, cercetătorii și educatorii în dezvoltarea copilului știu de mult că jocul este una dintre cele mai valoroase resurse ale copiilor, vitală pentru creșterea lor socială, emoțională și cognitivă.

Prin joc, copiii înțeleg lumea din jurul lor și lucrează cu noi experiențe, idei și sentimente.

Nancy Carlsson Paige – doctor în educație propune 6 idei cheie despre dezvoltarea copilului:

1. 1. Copiii mici își folosesc întregul corp și toate simțurile pentru a învăța despre lume.
   (Domeniul dezvoltării copilului definește „copiii mici” ca fiind cei de la naștere până la vârsta de opt ani.)
   2. Copiii mici învață din experiența directă, de primă mână, în lumea reală.
   3. Copiii mici învață prin inventarea de idei.
   4. Copiii mici dau sens lumii lor prin joc.
   5. Copiii mici construiesc reziliență și abilități de adaptare prin joc.
   6. Copiii trăiesc și învață într-un context de relații sociale.

Ce observăm?

Copiii mici cunosc lumea ca întreg, cu toate simțurile, și își implică întreaga ființă atunci când se joacă și învață.

Simțurile și învățarea

Un aspect care sprijină importanța integrării senzoriale pentru învățare este prezentat de microbiologul John Medina în cartea sa „Brain Rules”.

El arată că procesul de integrare senzorială are un efect atât de pozitiv asupra învățării încât formează centrul Regulii Creierului #8: Stimulează mai multe simțuri în același timp.

De asemenea, studiile psihologului cognitiv Richard Mayer indică faptul că abilitățile de învățare sunt cu atât mai eficiente cu cât situația este mai multisenzorială. Pare contraintuitiv — ca și cum ai purta două rucsacuri în loc de unul — dar creierul nostru „adoră să ridice greutăți mari”!

Bebelușii și copiii mici sunt mereu în mișcare. Mișcarea și utilizarea tuturor simțurilor le determină dezvoltarea.

Cercetătorii confirmă că jocul și învățarea activă sunt esențiale pentru dezvoltarea optimă a creierului: neuronii se conectează și dezvoltă pe măsură ce copiii explorează și interacționează cu lumea.

Interacțiunea copil – computer

Care este legătura dintre copil și computer?

Un computer este o mașină discretă, care funcționează pe baza unor stări bine definite, ajungând la ele prin pași clari — asemenea unui întrerupător: deschis sau închis.
Tot ceea ce afișează un computer urmează acest principiu. Inclusiv un ecran redă rapid o succesiune de imagini statice.

Un copil, după cum am menționat mai devreme cunoaște lumea ca întreg și își dezvoltă abilitățile și legăturile dintre neuroni prin utilizarea simțurilor care în această etapă lucrează mai degrabă cu aspectele continue ale mediului exterior.

Astfel interacțiunea dintre copil și computer este una lacunară în vederea dezvoltării sale armonioase, fiind mai potrivită după dezvoltarea capacității de gândire abstractă și de judecată sănătoasă.

Impactul ecranelor asupra copilului

Privirea fixă asupra ecranului determină ochii să stea nemișcați. Ce se întâmplă însă când milioane de copii între 3 și 12 ani stau zilnic între 4 și 6 ore în fața unui ecran?

Într-o perioadă în care activitatea corporală și mișcarea sunt esențiale pentru dezvoltare, copilul stă nemișcat, cu musculatura rigidă. Această fixitate oculară se transmite întregului corp. Vederea se desfășoară anormal, culorile și proporțiile nu corespund realității, iar dimensiunea spațială este pierdută.

Doar două simțuri sunt stimulate — văzul și auzul, în timp ce celelalte sunt ignorate, ceea ce încurajează dezintegrarea funcțiilor senzoriale.

După consumul de conținut digital, copiii manifestă agitație, agresivitate, capricii sau o stare de confuzie.

Nu conținutul este problema principală, ci repausul forțat al corpului în fața ecranului.

Prelucrarea informației în creier:

Creierul este împins spre o gândire fragmentată și asociativă, receptând pasiv imaginile, fără o percepție activă.

Conexiunile nervoase, încă în formare, sunt structurate într-un mod care reduce capacitatea pentru gândire creatoare proprie.

Copiii nu învață optim când li se „toarnă” informații. Învățarea autentică se întâmplă atunci când copilul își construiește singur ideile, prin experiență și reflecție personală.

Observații din practica pediatrică

Simptome și experiențe frecvente observate în consultațiile de pediatrie:

• Înclinația spre dependență (alcool, medicamente, droguri) – copiii se obișnuiesc să primească stimuli fără efort propriu, „prin apăsare de buton”.
• Dezvoltarea voinței este perturbată – lipsa acțiunii active și imitării duce la pasivitate.
• Întârzierea dezvoltării vorbirii, observată constant.

Erorile și responsabilitatea

Un computer oferă copilului senzația că greșeala nu este importantă, că este doar o „eroare tehnică”: „Ah, am apăsat tasta greșită”

Un profesor bun, dimpotrivă, urmărește procesul, nu doar rezultatul.

Când un elev face o greșeală, profesorul vrea să vadă raționamentul pentru a înțelege dacă problema a fost de logică sau doar de calcul. Astfel, elevul este încurajat să înțeleagă unde a greșit — nu doar să obțină un rezultat corect.

Utilizarea calculatorului elimină acest proces reflexiv. Nu mai există „urme” ale gândirii elevului, iar dascălul nu poate interveni formativ.

Concluzie

Tehnologia este un instrument valoros, dar trebuie înțeleasă în raport cu dezvoltarea naturală a copilului.

Educația autentică cere mișcare, simțuri, joc și relație umană — toate elemente pe care niciun ecran nu le poate înlocui.

Bibliografie:

https://ccie-catalog.s3.amazonaws.com/library/5018044.pdf

https://dey.org/wp-content/uploads/2018/11/young_children_in_the_digital_age_final_final.pdf

Buddemeier, Heinz: Illusion und Manipulation. Die Wirkung von Film und Fernsehen auf Individuum und Gesellschaft (Iluzie şi manipulare. Efectul filmului şi al televizorului asupra omului individual şi asupra societăţii). Stuttgart 1996.

Buermann, Uwe: Techno, Internet, Cyberspace. TB, Stuttgart 1998.

Glogauer, Werner: Die neuen Medien verändern die Kindheit (Noile mijloace de comunicare în masa transformă copilăria). Weinheim 31995.

Neuschütz, Karin: Lieber spielen als fernsehen! (Mai bine să ne jucăm decât să privim la televizor!). Stuttgart.

Patzlaff, Rainer: Medienmagie oder die Herrschaft über die Sinne. (Magia mijloacelor de comunicare în masă sau dominaţia asupra simţurilor). Stuttgart 1992.

Postmann, Neil: Das Verschwinden der Kindheit (Dispariţia copilăriei). Frankfurt a. M. 1996.

Stoll, Clifford: Warum Computer nichts im Klassenzimmer zu suchen haben und andere High-Tech- Ketzereien (De ce computerele nu au ce căuta în sala de clasă şi alte erezii high-tech). Frankfurt 2001.

Wedde, Horst F. (edit.): Cyber Space. Virtual reality. Stuttgart 1996.

Sănătate prin Educație: Michaela Glöckler, Stefan Langhammer, Christof Wiechart, București 2024

Nicholas Carrh, Efectele internetului asupra creierului uman, ed. Publica, București, 2012

Manfred Spitzer, Demența Digitală – cum ne tulbură mintea noile tehnologii, ed. Humanitas, București, 2020.

Medina, John, Brain Rules, Pear Press 2014

Pentru mai multe articole la fel de interesante, viziteaza doctormit.ro.