Silicoanele si Alpatarea

Se spune ca daca iti pui silicoane dupa ce nasti este mai bine pentru ca asa nu te vei afla in imposibilitatea de a-ti alapta copilul din cauza lor.
Cat este mit si cat este adevarat afli acum.

Comenteaza despre “Silicoanele si Alpatarea

Trimite un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Transcript

Silicoanele impiedica alaptarea Bine ati venit la Doctor MIT! Sunt doctor Bogdan Ivanescu si alaturi de voi am descoperit adevarul din spatele multor mituri medicale cum ar fi relatia dintre renuntarea la fumat si ingrasare sau daca este adevarat ca nu poti bea alcool cand iei antibiotice. Astazi vom afla daca este adevarat ca femeile cu implanturi mamare nu pot alapta sau mai simplu spus vom vedea daca nu cumva este bine sa iti pui silicoane doar dupa ce ai avut o sarcina si nu inainte. Legatura intre alaptare si sarcina este simpla: surplusul de material ce trebuie sa mareasca sanul se adauga in zona acestuia astfel incat este firesc sa asumam ca alaptarea va avea de suferit. De aceea vom incepe prin a ne uita la structura anatomica a sanului, ca sa vedem ca acesta este compus de la exterior spre interior din 1. piele 2. grasime 3. glandele mamare 4. fascia musculara 5. muschiul pectoral 6. coastele

Procedura si tehnica de implamant mamar

Acum ca ne este destul de clar cum arata locul de joaca al chirurgilor haideti sa vedem care este cea mai comuna metoda de pozitionare a protezei mamare in zilele noastre: 1. suglandular 2. subfascial 3. subpectoral 4. submuscular Pozitionarea subglandulara a protezei permite cea mai estetica prezentare a sanului proteza aflandu se intre glanda mamara si fascia pectoralului mare. Exista un pret insa si anume incretirea si santurile pe care le formeaza proteza la suprafata ei pot fi vizibile la suprafata sanului iar contractura capsulara este ceva mai frecventa la aceasta pozitionare decat in cazul pozitionarii subfasciale in care proteza este amplasaata intre fascia pectoralului major si acesta. Este tot estetica, riscul de contractura capsulara este, dupa cum am vazut, mai mic insa efortul de decolare a fasciei de pe muschi este mare ceea ce ne face sa mergem mai departe si sa ne uitam la pozitionarea subpectorala, care este cea mai comuna, si in care polul superior al protezei este acoperit in intregime de catre acest muschi iar polul inferior se afla pozitionat subglandular iar expansiunea protezei este permisa in acest sens. In aceasta protezarea este ferma, proteza migreaza gravitational in jos mult mai putin decat in cele 2 exemple anterioare insa exista un risc legat de rotatia acesteia la eforturi musculare mari. Am aflat care este ce amai comuna pozitionare a protezei mamare si anume cea subpectorala dar sa spunem cateva cuvinte despre ultima varianta de raspuns si anume despre pozitionarea submusculara a protezei care se realizeaza prin acoperirea completa a protezei de catre muschiul pectorral si cei adiacenti. Aceasta tehnica este folosita mai ales pentru reconstructii mamare in urma unor interventii chirurrgicale mari cum ar fi rezectia mamara din cancer. Acum ar fi important sa aflam si in ce mod este introdusa proteza in pozitia aleasa pentru a avea imaginea completa necesara unei concluzii. Daca stim ce structuri pot fi afectate in pozitionarea protezei sau in introducere acesteia vom putea sti adevarul legat de mitul ce spune ca daca ai silicoane nu poti alapta :-) De aceea care credeti ca este cea mai comuna incizie chirurgicala pentru introducerea protezei mamare: 1. periareolara 2. inframamara 3. transaxilara 4. transombilicala Tehnica periareolara este folosita cand dimensiunea implantului nu este foarte mare sau cand se incearca evitarea la maxim a cicatricilor deoarece incizia se face in polul inferior medial al areolei, are maxim 5 cm, culoarea areolei poate ajuta la mascarea cicatricei iar tipul de tesut areolar nu prea permite formarea de cicatrici hipertrofice. Tehnica prin santul inframamar permite cel mai bun acces la planurile anatomice ale sanului si astfel cea mai buna pozitionare a protezei. Totodata este putin invaziva in raport cu tesutul glandular ce produce laptele matern insa poate lasa cicatrici mai vizibile decat in tehnica periareolara. Tehnica cu abord transaxilar adica prin subrat nu lasa nici un fel de cicatrici la nivelul sanului insa este mai putin precisa in pozitionarea protezei decat celelalte doua iar o reinterventie pentru asezarea corecta a protezei va presupune cel putin un abord periareolar. Tehnica transombilicala este cea mai estica dintre toate doar ca incizia de 2 cm nu permite introducerea de proteze preumplute astfel incat aceasta tehnica este utilizata extrem de rar.

Ce riscuri pot implica implanturile mamare?

Acum stim cele mai importante lucruri despre modul in care introducem proteza si unde o asezam. Sa vedem ce elemente la nivelul sanului pot fi afectate astfel incat o mamica n-ar putea alapta si in ce masura le putem corela cu prezenta implantului mamar. 1. taierea nervilor sanului 2. taierea ductelor mamare 3. comprimarea ductelor mamare 4. toate Raspuns corect TOATE. Atat nervii ce deservesc areola si in general sanul cat si ductele mamare pot fi sectionate in timpul introducerii periareolare a protezei pe cand imposibilitatea alaptarii prin comprimarea ductelor mamare poate apare fie in pozitionarea subglandulara a protezei fie in cazul alegerii unei proteze mult prea mari fata de dimensiunea glandei mamare. De aceea, daca ne raportam la cele mai frecvente alegeri de abordare a introducerii si pozitionarii protezei mamare si anume la cea prin santul inframamar cu pozitionare subpectorala avem o imagine simpla asupra anatomiei mitului in sine: - abordarea prin santul inframamar nu sectioneaza nervii areolari - amplasarea sub muschiul pectoral solicita la minim glanda mamara - iar daca vorbim despre niste proteze ale caror dimensiuni permit iesirea din casa putem spune ca mitul conform caruia femeile cu implanturi mamare nu pot alapta este fals! https://youtu.be/BRT2QY63WKQ
O emisiune oferita de Stem SURE - Banca Engleză de Celule Stem.