Cum scapam de nosocomiale?

Trebuie sa dai jos toata tencuiala pana la caramida spitalului pentru a scapa de nosocomiale! Asta spune un mit urban. Iti explic de ce nu este asa in cateva minute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Transcript

Bine ati venit la Doctor MIT!

 

Sunt doctor Bogdan Ivanescu si mi-am propus sa caut adevarul din spatele miturilor medicale precum ca omenirea va pierde antibioticele in urmatorii 30 de ani sau ca pentru a scapa de bacterii ce provoaca infectii nozocomiale trebuie sa razi pana la caramida peretii spitalelor si nici atunci nu esti sigur ca ai rezolvat problema!

Acesta este al doilea episod din seria dedicata acestei probleme de siguranta nationala: infectiile intraspitalicesti care si-au facut un renume prin decesele nenecesare in randul victimelor incendiului de la Colectiv.

In 2015 romanii au aflat ca de fapt nu sunt protejati in situatii de calamitate si ca tara noastra are pregatite un pic peste 10 paturi de specialitate pentru cele 19 milioane de locuitori. Asta inseamna ca fiecaruia dintre noi ne revin 0 ,   0   0   0   0   0   1 metri patrati de pat 🙂

Pentru ca sunt convins ca nu v-ati multumi cu 0,01 cm2 cat inseamna asta, va voi spune de fapt ce este de facut astfel incat sa nu trebuiasca sa traiti cu amenintarea unei internari in care sa va pasca nozocomiala. Si dupa cum spuneam in episodul trecut, solutia este foarte simpla.

 

Ea consta in 3 lucruri practice pe care orice spital le poate face pentru ca, de fapt, are infrastructura:

Primul este monitorizarea antibiogramelor in fiecare dimineata. Compartimentul insarcinat cu profilaxia ar trebui sa verifice cu ajutorul antibiogramei cu ce tip de bacterie avem de-a face, de la ce pacient a rasarit bacteria rezistenta la antibiotic si, mai ales, daca nu cumva e din gama celor cunoscute ca fiind nosocomiale.

Apoi reprezentantul compartimentului insarcinat cu preventia are o discutie cu medicul curant al respectivului pacient si preleveaza probe de la personalul medical care a intrat in contact cu acesta.

Daca se dovedeste ca cineva din personal ori un dispozitiv medical de pe sectie prezinta o asemenea bacterie, BINGO! Ai descoperit sursa, o tratezi si iata cum scapi de un raspandac 🙂

Si tot asa, in fiecare zi pana cand, intr-un an de zile, descoperi cam toate sursele locale ramanandu-ti doar sursele exogene adica cu ce vine la pachet pacientul de acasa.

 

Al doilea instrument de folosit pentru lupta importiva infectiilor nosocomiale: verificarea antibioterapiei! Dupa ce un medic ia la mana toate antibiogramele, are discutia aceea cu medicul curant al pacientului. Punctul 2 de pe lista in discutie, dupa antibiograma, este antibioterapia. I se administreaza pacientului un antibiotic la care bacteria este sensibila, mai simplu spus, care o omoara? Daca da, perfect! Inseamna ca medicul s-a uitat pe antibiograma pacientului inainte de a-i recomanda un antibiotic. Daca nu se pupa, inseamna ca i-a facut o recomandare dupa ureche.

Luam o pauza de la subiect ca sa va intreb ceva: ati luat vreodata vreun antibiotic fara sa va faceti antibiograma? Sau, v-a recomandat vreodata, un medic, un antibiotic fara sa va preleveze o proba pentru cultura bacteriana?

Intelegeti unde bat?

Oricine a facut asta, medic sau pacient, poate ca a contribuit un pic la declinul eficientei antibioticelor. Nu spun ca esti tu acela insa ai inteles ideea!

Acum ca am rezolvat problema si ii dam pacientului un antibiotic eficient, mergem catre al treilea instrument. Care credeti ca este acela?

  1. sterilizarea saloanelor si a salilor de operatie cu raze ultraviolete o data pe saptamana 2. Indepartarea linoleumului si a vopselei medicale de pe peretii spitalului la fiecare 10 ani
  2. spalatul pe maini a personalului medical dupa fiecare consult sau 4. Crearea unei zone de carantina de 2 zile pentru absolut toti pacientii proaspat internati

Salile de operatie se sterilizeaza mai des decat atat. Raderea peretilor si a podelelor spitalelor este un mit pentru ca, asa dupa cum zicea un fost manager de spital, pentru bacterii, zonele respective sunt reci si lipsite de mancare, un fel de Siberie, ca sa il citez 🙂

Bacteriile nosocomiale, in afara prezentei pe dispozitivele de intubat sau altele asemenea, traiesc in narile, urechile, parul, gura si pe mainile personalului medical!

Acolo au caldura umana de care au nevoie, hrana cea de toate zilele si mediul perfect pentru a-si creste coloniile sau cel putin pentru a supravietui. Probabil ca cel mai mai mare risc la adresa pacientilor o reprezinta medicii si asistentele care nu se spala pe maini dupa consultarea si manipularea fiecarui pacient.

Promiteam data trecuta ca va spun despre povestea reusita a celui mai mare spital din vestul Romaniei, respectiv din Banat: in 2006, echipa de management a reusit ca intr-un singur an sa reduca la jumatate infectiile nosocomiale verificand in fiecare dimineata antibiogramele si antibioterapiile si incercand sa convinga personalul medical sa respecte cu strictete normele de igiena. Rezultatul obtinut este stralucit si ar fi putut fi si mai wow daca toata lumea ar fi aderat la normele de igiena. Directorul adjunct al spitalului de la acea vreme a declarat ca singurul punct care ar fi putut merge mai bine e cel legat de igiena personalului.

Astazi ati aflat ca nu este atat de greu sa scapam de infectiile nosocomiale si, mai mult decat atata, acum stiti ce e de facut. Va rog sa ii incurajati pe cei din jur sa pretinda curatenie atunci cand sunt intr-o unitate medicala si ii puteti ghida catre doctormit.ro pentru a cauta mai multe informatii.

 

Intreaba si cerceteaza! Si nu pierde Doctor MIT!

O emisiune oferita de Stem SURE - Banca Engleză de Celule Stem.